Noapte buna, micutule.

E - din nou - aproape dimineata si noi inca nu am adormit. O ceata densa de cuvinte roieste tandru in jur, iar tu imi spui - pentru a mia oara - aceasi gluma seaca, la care numai eu as putea sa rad mereu. Un zambet tamp, inocent iti lumineaza fata si imi aduce aminte de ora tarzie. Pleoapele noastre nu mai clipesc ritmat, se preling usor: te masor din priviri si fara nici cea mai mica jena iti cotrobai si cei mai ascunsi milimetri.

Stam aici, ca de obicei, cu umbra discutie de mai devreme invaluidu-ne, incapabili parca sa admitem inevitabilul. Aceleasi pauze lungi, aceleasi intruruperi fade si aceleasi miscari goale sunt exact opusul monotoniei. Obisnuinta noastra consta in altceva decat un simplu.. cerc. V-am vazut pe toti, am fost ca voi. Ei bine, asa arata patratul nostru: colturile intrerup cursul invatat si ne fac sa schimbam directia - in ce anume consta, nu am aflat exact si sper sa nu aflu nici de acum incolo. Sunt atat de mandra sa ma vad, in fiecare zi, ca pe o parte din ceea ce iubesc mai mult, ca pe o parte din tine.

Chiar si acum, aceasi gluma seaca rasuna cu acelasi fals ecou - atat de familiar, de altfel.

[e randul meu sa sting lumina.]

Nici daca te rog eu..

Nu, nici macar tu.

Nu o sa ma poti obliga - moral, ma refer (pentru ca ma gandesc ca altfel nici nu-ti trece prin cap ca ia putea) - niciodata sa fac ceva cu rugaminti din astea cu iz de pisi crizat si amenintator. Acum o sa zici de treaba cu “puppyeyes”. Cu toate ca am sa`ti spulber si cele mai obsucure vise, sa stii ca treaba asta e doar de fatada. Propaganda!, pe cuvant de cercetas.

Nu am sa renunt niciodata la vreun principiu sau la vreo parere deja formata - in urma a numeroase investitii si cercetari à la Sherlock Holmes - pentru simplu motiv ca gandim doua chestii total diferite. Nu am sa fac nimic doar de dragul de a face sau de dragul tau. Iar daca ai impresia ca am facut, fac sau am sa fac ceva pentru tine sau pentru ca asa zici tu, mai gandeste-te. O fac pentru mine, pentru noi ori pentru ca eu consider ca e mai bine asa.

Cu toate astea, te iubesc.

Cu si Despre vicii: (I) Guma de mestecat.

De ce?

Pai, it`s addictive. Ce merge mai bine dupa un Kent (lung), o Cola rece si o prietena buna langa - decat o guma colorata la 5 mii de la prostioarele alea amplasate strategic in tot orasul? Va zic eu: mai nimic. Adica nimic sigur. Stiu ce ar merge inainte, totusi. ( :-” )

Vezi? Deja te simti, nu? Ma bucur.

Guma relaxeaza. Adica, nervi, stres, perioada shitty si treburi, iti iei o mingiuta anit-stres, o freci de doua ori si de-gea-ba. Si in plus, ea nu`ti ofera sansa de a face cancer ( la limba ). Vedeti? Gumita e full-option. Ea poate inlocui o tona de chestii: mancare, bautura, precum si alte addictive shits. Ah si, sa nu uit: te poate face sa scapi din situatii naspa. Gen se intampla ceva nasol ( ma`ta urla la tine, pitsi e crizata, chestii, trestii, abureli ); ce faci? Inghiti ( injuratura ) in sec si iti infigi coltii adanc in micuta guma - o putem, deci, numi de acum in colo “liant al relatiilor. relatia dintre relatii” ( pentru fanii mei: cautati-ma pentru alte astfel de maxime. va p00p. )

Si in plus, pe langa toate chestiile practice pe care le ofera ( daca nu ai inteles care, mai baga o fisa ), micuta guma de mestecat are si un scop nobil: gadilarea papilelor gustative si a sufletelului individului, varsandu-si un pic fericire in noi. ( frate, ma refer la ciunga da pepene, nu airwaves de scortisoara (?) d`ala rosu de te apuca damblaua ).

Deci, copii: Nu mestecati, nu mestecati, nu mestecati! ( principiul nu-stiu-carui chimist. adica ceva gen gica contra. fiti tari )

neee has signed out.

e’o falsa impresie

nu ma descurc, cuaje. nu stiu ce cacat sa scriu. dar de nu scriu, imi rupe miu picioarele. asa c’o s’aberez cat mai…nu stiu cum, om vedea pe parcurs, posibil iar voi o sa ma sustineti, ca sa ma scot in fata tartorului. tot imi datorati o bere, asa ca nu va coditi. daca va spun ca nici la examenu’ la algebra nu ma duc (am la 8 parca) mai sariti cu una? aaa…si nici nu stiu a scrie comercial. eu’s mai andargraund, mai cu du’te’n pizda ma’tii in loc de vino’ncoa. si nu’mi plac posturile lungi. deci o sa’mi fac o obisnuinta din a va baga lejer unde va e voua mai drag si salut! ura si la gara! jigodie ce’s…

deci pa! am tren la 5 si ceva.

:-”

Apropo, s`ar putea sa am o mica surpriza pentru voi, asa ca - deh - tineti`mi pumnii. Ii timpu’ pentru ceva culoare pe aici.

Stay tunned.

Remember? :”>

La asta ( postul de dedesubt ) ma refeream. Enjoy.

ps: stiti unde sa`mi adresati multumirile si sa`mi trimiteti florile.

intro

Mno, saraca miu… Distrusa de singuratate, mi’a cerut, disperata, ajutoru’. Asa c’o sa’i tin de urat. Si’o sa scrie si ea mai mult.

Iar voi sa ma scoateti la o bere!

Invitatie la Teatrul Nottara

Luni, 21 ianuarie, ora 19,30.

COPILUL DIN SPATELE OCHILOR

de Nava Semel

cu Gabriela Popescu
in regia Lianei Ceterchi

O poveste cutremuratoare despre o familie care se confrunta cu o situatie neobisnuita.
O experienta din care toti membrii familiei descopera noi intelesuri ale cuvantului iubire, decopera un alt fel de a privi la ziua de maine, la oamenii din jur si mai ales un nou fel de a-l intelege pe cel de langa ei.
Dupa acest spectacol veti putea raspunde daca “diferit” inseamna neaparat ceva rau. Daca “diferit” inseamna o amenintare. V-ati gandit cat de “diferiti” suntem noi in ochii celui pe care noi il numim “diferit”?

“Copilul din spatele ochilor”, prima piesa de teatru transmisa in direct, pe internet:

MediaFax
ProVita Bucuresti
artLine
AlterMedia

Get closer.

Becherovka: Lichior ceh.
Get closer manifesto.

Almost flushed away.

Meh.. Not damnedly impressed.

Craciunu’.. O trecut cum o trecut. Revelionul - cum nu se poate mai bine.
Ce a ramas? Mai nimic. Vreo doua zile amarate de vacanta ratacite pe aici. Ce altceva a mai ramas? Frig. Al naibii de frig. Parca si niste zapada ( da, frate, da! eu nu eram prin zona cand s`a produs treaba cu zapada, dar am avut ghinionul de pe lume sa fiu nevoita sa ma intorc pe 3, cand trenurile se certasera cu Gara de Nord ).
Ma gandesc cu oroare ca incepe scoala, iar eu inca nu mi`am terminat ce aveam pe lista de “to-do” din vacanta asta. Bine, nu ma plang. Zau. A fost o vacanta geniala. Poate prea geniala, fie vorba intre noi.

Am schimbat tema, asa.. mai.. “back to black” :)), caci treaba cu Craciunu’ parca nu`si mai avea locul. Apropo, s`ar putea sa am o mica surpriza pentru voi, asa ca - deh - tineti`mi pumnii. Ii timpu’ pentru ceva culoare pe aici.

Stay tunned.

Miroase a.. Iarna.

Primii fulgii dau navala. Se aseaza randuri-randuri pe vietile noastre, amintindu-ne ca a mai trecut un an, a mai trecut o iarna. Fara pic de nostalgie, depasind momentul de “Si uite ca nici anul asta nu am realizat mare lucru”, am sa trec la lucrurile dragute.

Iarna e frumos. Suntem mai veseli, mai colorati, mai.. calzi. Un vin fiert cu/fara scortisoara in Cismigiu, o caciulita colorata, un suport de lumanari de la Sala Dalles ne fac deja mai fericiti. Nici vantul asta incredibil de rece, nici temperaturile astea deloc prietenoase nu ne fac sa uitam cat de mult inseamna anotimpul asta. Si nu, nu doar pentru ca m-am nascut in perioada asta ( hint, bai! astept urarile de “La multi ani!” ) zic atatea lucruri warmy si fluffy despre ceva - eu, care eu de obicei nu vorbeste de bine, asa, pe fata. Doar ca spiritul sarbatorilor a dat si in mine, si sunt mai willing to give presents ca niciodata. Si mai ales sa le caut, desi mi se pare infernal de aglomerat Bucurestiul in perioada asta pre-party`ista. De la brelocuri micute si dragute, la n.. nu, nu va zic - va zic abia dupa ce il primeste :D, toate imi plaseaza un zambet strategic de multumire pe fata-mi rosie ca a unui kinder intors de la o bulgareala.

I`m happy. Veniti de luati joyness. Am sa ma mai leg de spiritul asta craciunist mai en-detail in curand, eventual cu niste ponturi. ( lol, de fapt, si eu caut din astea. apropos, am gasit niste localuri geniale de petrecut 1-2 ore intre doua cumparaturi si un job/school )