peb.

acasaeloculundeti-ezambetul
acoloundetetrezestirazandeacasa
acasanusecumpara
acasanuseuita
acasanuseschimba
acasanusemuta
dordecasa.

Draga Mos Craciun,

Mi-e dor de tine. Nu ai mai venit de tare mult timp pe aici, mi-e teama ca ai si uitat adresa.

Anul asta a fost unul tare tumultos, Mosule. Taaaare multe mi s-au intamplat. Si bune, si rele. ‘Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele’; asta imi inchipui ca iti zici acum in gand. Dar stii, Mosule, nu-i chiar asa de usor. As vreau eu sa fie asa.

Mosule, stii ca mereu am crezut in tine, nu? Nici acum nu am incetat, desi am fost la un pas sa renunt la Craciun, la tot ce obisnuia sa insemne pentru mine. Iti mai aduci aminte, draga Mosule, cum te asteptam in fiecare an? Cum abia asteptam sa impodobesc bradul, sa ma ia unchiul in brate si sa ma lase sa pun varful? Oh, mereu am vrut sa pun eu varful. Cred ca as fi putut pune si 3, daca era dupa mine. Vai, Mosule, si cum te asteptam eu pe tine.. Ce vremuri.. Tin minte pe la vreo 6 ani, cand am auzit prima oara cum ca nu existi. Atunci ai facut un pui de minune. Stii tu, portocalele alea. Uite ca si anul asta au aparut niste portocale. Sper sa aiba macar o mica legatura.

Mi-e dor de cum ma faceai sa zambec, Mosule. De cum te asteptam dupa ce ma invelea tata: cu un ochi deschis, asteptam sa te vad. In cele din urma, totusi, somnul ma fura. Credeam ca era cel mai dulce somn. Mai tarziu, nu demult, am aflat insa care este totusi cel mai cel. O sa-mi fie dor de el, Mosule.

Ma chinui sa impodobesc bradul. Mi-e atat de greu. Nu am nici o tragere sa pun varful ala atat de mult ravnit in fiecare an, Mosule.

Am sa inchid ochii. Am sa imi pun o dorinta.

Totusi, Mosule, anul acesta e mai special. Nu vreau sa iti cer nimic. Da, vreau sa iti multumesc. Iti multumesc pentru fiecare zambet, pentru fiecare sclipire in ochi, pentru fiecare vis neinsemnat indeplinit, pentru puterea pe care m-ai facut sa o simt, pentru colinde si pentru brad. Iti multumesc tie, Mosule, pentru toate lucrurile pe care Lui nu am apucat sa i le multumesc. M-a facut fericita, sa stii. Fiecare dimineata alaturi de el era ca dimineata de Craciun. Abia asteptam sa ma trezesc sa ma pot bucura de el. Adu-mi inapoi Craciunul, Mosule.

A ta mica si din cale-afara de rasfatata,

Andreea.

e’o falsa impresie

nu ma descurc, cuaje. nu stiu ce cacat sa scriu. dar de nu scriu, imi rupe miu picioarele. asa c’o s’aberez cat mai…nu stiu cum, om vedea pe parcurs, posibil iar voi o sa ma sustineti, ca sa ma scot in fata tartorului. tot imi datorati o bere, asa ca nu va coditi. daca va spun ca nici la examenu’ la algebra nu ma duc (am la 8 parca) mai sariti cu una? aaa…si nici nu stiu a scrie comercial. eu’s mai andargraund, mai cu du’te’n pizda ma’tii in loc de vino’ncoa. si nu’mi plac posturile lungi. deci o sa’mi fac o obisnuinta din a va baga lejer unde va e voua mai drag si salut! ura si la gara! jigodie ce’s…

deci pa! am tren la 5 si ceva.

Almost flushed away.

Meh.. Not damnedly impressed.

Craciunu’.. O trecut cum o trecut. Revelionul – cum nu se poate mai bine.
Ce a ramas? Mai nimic. Vreo doua zile amarate de vacanta ratacite pe aici. Ce altceva a mai ramas? Frig. Al naibii de frig. Parca si niste zapada ( da, frate, da! eu nu eram prin zona cand s`a produs treaba cu zapada, dar am avut ghinionul de pe lume sa fiu nevoita sa ma intorc pe 3, cand trenurile se certasera cu Gara de Nord ).
Ma gandesc cu oroare ca incepe scoala, iar eu inca nu mi`am terminat ce aveam pe lista de “to-do” din vacanta asta. Bine, nu ma plang. Zau. A fost o vacanta geniala. Poate prea geniala, fie vorba intre noi.

Am schimbat tema, asa.. mai.. “back to black” ), caci treaba cu Craciunu’ parca nu`si mai avea locul. Apropo, s`ar putea sa am o mica surpriza pentru voi, asa ca – deh – tineti`mi pumnii. Ii timpu’ pentru ceva culoare pe aici.

Stay tunned.

Miroase a.. Iarna.

Primii fulgii dau navala. Se aseaza randuri-randuri pe vietile noastre, amintindu-ne ca a mai trecut un an, a mai trecut o iarna. Fara pic de nostalgie, depasind momentul de “Si uite ca nici anul asta nu am realizat mare lucru”, am sa trec la lucrurile dragute.

Iarna e frumos. Suntem mai veseli, mai colorati, mai.. calzi. Un vin fiert cu/fara scortisoara in Cismigiu, o caciulita colorata, un suport de lumanari de la Sala Dalles ne fac deja mai fericiti. Nici vantul asta incredibil de rece, nici temperaturile astea deloc prietenoase nu ne fac sa uitam cat de mult inseamna anotimpul asta. Si nu, nu doar pentru ca m-am nascut in perioada asta ( hint, bai! astept urarile de “La multi ani!” ) zic atatea lucruri warmy si fluffy despre ceva – eu, care eu de obicei nu vorbeste de bine, asa, pe fata. Doar ca spiritul sarbatorilor a dat si in mine, si sunt mai willing to give presents ca niciodata. Si mai ales sa le caut, desi mi se pare infernal de aglomerat Bucurestiul in perioada asta pre-party`ista. De la brelocuri micute si dragute, la n.. nu, nu va zic – va zic abia dupa ce il primeste , toate imi plaseaza un zambet strategic de multumire pe fata-mi rosie ca a unui kinder intors de la o bulgareala.

I`m happy. Veniti de luati joyness. Am sa ma mai leg de spiritul asta craciunist mai en-detail in curand, eventual cu niste ponturi. ( lol, de fapt, si eu caut din astea. apropos, am gasit niste localuri geniale de petrecut 1-2 ore intre doua cumparaturi si un job/school )