Peeee cineeeee?
“Pe francez, pe ala mic si timid, pe ala amuzant, pe ala galben, pe ala de nu-l gasim niciodata, pe fioros si si si pe ala mare si albastru care ne face sa zbieraaaaam.
Punem la bataie pe nr1, pe 3, pe 4.. ce mai, pe toate. Si pe meve, fie.”
*aaaaa* dordecopilarieeeeeeee
acasaeloculundeti-ezambetul
acoloundetetrezestirazandeacasa
acasanusecumpara
acasanuseuita
acasanuseschimba
acasanusemuta
dordecasa.
Mă călăreşte de ceva vreme şi are de gând s-ajungă la orgasm. Iar morfina mi-au dozat-o ca un căcat: o dată pe săptămână. În rest…speranţe. Dar azi am ieşit. M-au sunat să mă scoată la o bere şi ceva gudron. Nu, nu. Eu, băiat cuminte, fără bani sau toane de a socializa cu masele, indiferent că-s vechi amici sau doar un ansamblu de buze pline, limbă dibace şi două picioare tremurânde, dornice de a-şi schingiui genunchii în slujba satisfacerii mele. Dar dă-le dracu’ pe toate! Hai alcoolizare! La urma urmei, n’ar strica nişte metadonă.
Rahat! Morfina-i mai dulce…
De ce?
Pai, it`s addictive. Ce merge mai bine dupa un Kent (lung), o Cola rece si o prietena buna langa – decat o guma colorata la 5 mii de la prostioarele alea amplasate strategic in tot orasul? Va zic eu: mai nimic. Adica nimic sigur. Stiu ce ar merge inainte, totusi. ( :-” )
Vezi? Deja te simti, nu? Ma bucur.
Guma relaxeaza. Adica, nervi, stres, perioada shitty si treburi, iti iei o mingiuta anit-stres, o freci de doua ori si de-gea-ba. Si in plus, ea nu`ti ofera sansa de a face cancer ( la limba ). Vedeti? Gumita e full-option. Ea poate inlocui o tona de chestii: mancare, bautura, precum si alte addictive shits. Ah si, sa nu uit: te poate face sa scapi din situatii naspa. Gen se intampla ceva nasol ( ma`ta urla la tine, pitsi e crizata, chestii, trestii, abureli ); ce faci? Inghiti ( injuratura ) in sec si iti infigi coltii adanc in micuta guma – o putem, deci, numi de acum in colo “liant al relatiilor. relatia dintre relatii” ( pentru fanii mei: cautati-ma pentru alte astfel de maxime. va p00p. )
Si in plus, pe langa toate chestiile practice pe care le ofera ( daca nu ai inteles care, mai baga o fisa ), micuta guma de mestecat are si un scop nobil: gadilarea papilelor gustative si a sufletelului individului, varsandu-si un pic fericire in noi. ( frate, ma refer la ciunga da pepene, nu airwaves de scortisoara (?) d`ala rosu de te apuca damblaua ).
Deci, copii: Nu mestecati, nu mestecati, nu mestecati! ( principiul nu-stiu-carui chimist. adica ceva gen gica contra. fiti tari )
neee has signed out.
Mno, saraca miu… Distrusa de singuratate, mi’a cerut, disperata, ajutoru’. Asa c’o sa’i tin de urat. Si’o sa scrie si ea mai mult.
Iar voi sa ma scoateti la o bere!
Meh.. Not damnedly impressed.
Craciunu’.. O trecut cum o trecut. Revelionul – cum nu se poate mai bine.
Ce a ramas? Mai nimic. Vreo doua zile amarate de vacanta ratacite pe aici. Ce altceva a mai ramas? Frig. Al naibii de frig. Parca si niste zapada ( da, frate, da! eu nu eram prin zona cand s`a produs treaba cu zapada, dar am avut ghinionul de pe lume sa fiu nevoita sa ma intorc pe 3, cand trenurile se certasera cu Gara de Nord ).
Ma gandesc cu oroare ca incepe scoala, iar eu inca nu mi`am terminat ce aveam pe lista de “to-do” din vacanta asta. Bine, nu ma plang. Zau. A fost o vacanta geniala. Poate prea geniala, fie vorba intre noi.
Am schimbat tema, asa.. mai.. “back to black” 
), caci treaba cu Craciunu’ parca nu`si mai avea locul. Apropo, s`ar putea sa am o mica surpriza pentru voi, asa ca – deh – tineti`mi pumnii. Ii timpu’ pentru ceva culoare pe aici.
Stay tunned.
Primii fulgii dau navala. Se aseaza randuri-randuri pe vietile noastre, amintindu-ne ca a mai trecut un an, a mai trecut o iarna. Fara pic de nostalgie, depasind momentul de “Si uite ca nici anul asta nu am realizat mare lucru”, am sa trec la lucrurile dragute.
Iarna e frumos. Suntem mai veseli, mai colorati, mai.. calzi. Un vin fiert cu/fara scortisoara in Cismigiu, o caciulita colorata, un suport de lumanari de la Sala Dalles ne fac deja mai fericiti. Nici vantul asta incredibil de rece, nici temperaturile astea deloc prietenoase nu ne fac sa uitam cat de mult inseamna anotimpul asta. Si nu, nu doar pentru ca m-am nascut in perioada asta ( hint, bai! astept urarile de “La multi ani!” ) zic atatea lucruri warmy si fluffy despre ceva – eu, care eu de obicei nu vorbeste de bine, asa, pe fata. Doar ca spiritul sarbatorilor a dat si in mine, si sunt mai willing to give presents ca niciodata. Si mai ales sa le caut, desi mi se pare infernal de aglomerat Bucurestiul in perioada asta pre-party`ista. De la brelocuri micute si dragute, la n.. nu, nu va zic – va zic abia dupa ce il primeste 
, toate imi plaseaza un zambet strategic de multumire pe fata-mi rosie ca a unui kinder intors de la o bulgareala.
I`m happy. Veniti de luati joyness. Am sa ma mai leg de spiritul asta craciunist mai en-detail in curand, eventual cu niste ponturi. ( lol, de fapt, si eu caut din astea. apropos, am gasit niste localuri geniale de petrecut 1-2 ore intre doua cumparaturi si un job/school )
Azi sunt ghei si voi dedica un mini-post mirificelor Bobo. :”>
Bobo sunt vesele. Si colorate. Bobo zambesc. Bobo bune. Bobo ne fac fericiti. Ne lasa sa profitam de ele ( :”> ), se supun dorintelor noastre ( rawr:)) ). Bobo lumineaza camera. Si gura. Probabil si sufletselul:D. Bobo are addictive.
Ps. Bobo sunt secsi.
Schnapps de piersici. Vodka. Suc de merisor. De portocale. Suc de ananas. Si gheata.
Seara.
Ceai negru. Bucati de ananas. Stafide. Flori de trandafir. De albastrea. Aroma de mango.
Dimineata.
In rest, te iubesc. Si atat.
A fost odata ca niciodata – ca de n-ar fi, nu s-ar povesti – o fata de imparat.. Si era una la parinti, motiv pentru care era incuiata in cel mai inalt turn al castelului de nisip in care locuia. Cei ce doreau sa escaladeze turnul pentru a ajunge la fata, mureau pur si simplu incercand. Si de ce mureau oameni pe capete, de aia se inalta turnul fermecat tot mai si tot mai mult. Trecura ani buni si fata parca simtea ca poate atinge cerul, ca poate lua in mana o stea si sa si-o prinda in par. Si desi Soarele si Luna ii erau prieteni adevarati, de nadejde – carora mereu le spunea cea avea pe suflet – fata simtea nevoia de libertate.. Visa atat de des ca intr-o zi va ajunge si se va scalda in mare asa cum si prietenul ei Soarele o face in fiecare dimineata. Vreme de cativa ani, nimeni nu a stiut nimic ce s-a intamplat cu ea sau cu viata ei de la castel. Asta pana intr-o zi, cand un pescar a gasit in larg un biletel si o scrisoare..
“Am avut un vis ciudat, asa ca m-am trezit.. Privirea mi-a fost insa repede furata, caci prin geamul ‘cela mic si rotund am zarit o stea. Si nu orice stea, ci una rosie, care se lasa purtata pe apa ca pe un patinoar imens.. Ce n-as fi dat sa fiu si eu langa ea.. Ciudat.. Mi s-a parut ca ma striga.. probabil e doar vantul izbeste stancile uscate, acum ca marea inghetata nu le mai scalda.. Si parca”
Asta e tot.. Biletelul era rupt.. E tot ce a gasit acel pescar. Chiar si scrisoarea e rupta. Probabil avea un destinatar, dar lipseste inceputul.
“.. si toti cei care doar au gandit sa urce pana la mine au murit. Tu nu. Tu ai venit calare pe un cal alb, exact cum imi imaginam printii cand doica imi citea povesti cu cavaleri si feti frumosi. Tu ai venit mereu.. Mereu aveai ceva de spus, chiar daca era poate ceva fara insemnatate pentru tine. Insa in fiecare zi ai incercat sa ma faci.. sa simt. Tu nu ai incercat sa urci, caci probabil ai fi murit si tu.. Tu ai incercat, in schimb, sa ma faci pe mine sa cred in mine si sa pot sa cobor. In fiecare zi, cu fiecare cuvant, distanta de la geamul meu rotund pana la pamant se micsora vizibil. Si desi unii incercau inca sa ma mai urce si turnul se inalta, tu ai reusit sa ma iei de acolo de sus, dintre stele, si sa ma aduci aici, langa tine. Si desi doica ma invatase ca “a incerca marea cu degetul” e doar o sintagma din batrani, tu m-ai invatat ca si asta e posibil. Treceau zilele, iar eu te simteam din ce in ce mai aproape. Tu imi indrumai pasii.. Ai fost tot.. Pana intr-o seara. Tin minte ca am vazut din nou steaua aceea rosie pe care am admirat-o cu atata jind de la geam cu o zi inainte sa te cunosc. Stiam ca va aduce un lucru deosebit cu ea. In ziua urmatoare radiam. Stiam ca va fi o zi speciala. Si a fost.. Ai venit, ca de obicei, pe calul tau alb care imi era atat de familiar.. si mi-ai intins mana, iar eu te-am luat de ea. Atunci am stiu ca era ziua pe care am visat-o.. Am stiut ca vom fugi impreuna. Te-ai aplecat si mi-ai soptit ceva la ureche. Nu am inteles nimic, dar mi se pare ca am auzit un “maine” si m-am linistit. M`ai sarutat usor pe obrazul stang.. Mi-ai dat lumea.. Si apoi ai plecat. Ma gandeam sa-mi fac bagajul, dar nu vroiau sa iau nimic cu mine din ce mi-ar putea aminti de trecut. Stiam ca vom fi numai noi doi. Asa ca am inchis ochii si am asteptat zorii, cand aveai sa te intorci iarasi la mine..
Dar nu ai mai venit.. Am inteles ca plecai.. Singur.. Dupa cateva zile, am urcat inapoi in turn.. Si in scurta vreme am ajuns din nou sus, intre stele.. In fiecare seara ma gandesc la tine.. Ma gandesc ca acum esti la turnul altei printese, pe care o faci sa se simta macar la fel de speciala cum m-ai facut pe mine.. In seara asta am vazut din nou steaua rosie. O sa se intample iarasi ceva.. Ai sa te intorci la mine? Am sa ma culc si am sa astept.. Stiu ca mereu va fi un “maine” si ca te vei intoarce candva.. Sper ca maine.. Te iubesc..”
In noaptea aceea a fost furtuna, iar valurile imense au luat cu ele in mare castelul de nisip. A murit fericita.. Se gandea la el.. Cei de prin partile locului spun ca de fiecare data cand e furtuna in larg se aude parca vocea ei.. Se aude cum il striga.
La doua zile dupa furtuna el se intorsese la ea, caci stia ca fara..
Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu el – cavalerul in armura stralucitoare, care era convins ca mereu exista un maine, ca niciodata nu e prea tarziu..
Am sa ma duc si am sa las scrisoarea sa pluteasca in larg.. Va ajunge, poate, la el..
[Fairytales don't always have a happy ending, do they? te iubesc.]
