Just dropped to say,

I am.

He.. He.. He said “You”.

Neeeeeeeefacemdecap. Inca.

Fara pic de jena, regret sau impresie ca ar face vreun rau cuiva, baietii se pun inapoi pe treaba. Mozolitul pitipoancelor, sunt sigura, a fost asa.. de impresie artistica. Sau preludiu. Caci dupa 2 luni si jumatate de relatie distanta cu mimoze si domnisori (nu discriminez!), cei 4 (initial 5, apoi 4, acum din nou 5 daca nu ma insel) au decis ca a sosit momentul cel mare. Ca niste neinfricati, neluand in seama toate zvonurile cum ca totul se termina in momentul in care spui “Da!” (filmele americane *love*), baietii au luat taurul (boul) de coarne.

Si-au pus pirostriile. Speram la cat mai multe momente intime, baieti, o relatie de invidiat cu publicul romanesc insetat de occidentalisme si, in final.. pace sufleteasca. Glumeam. Speram ca acum, ca ati terminat sesiunea, ne veti acorda mai multa atentie. Sa aveti o luna de miere cat mai.. productiva, baieti, (aiauzitma!?) si sa va intoarceti cu forte proaspete si tampenii countlesssss.

Revin cu informatii noi despre (noua) componenta a trupei.

Inapoi in studio. Andreea?

Maaagie.

Un milion de motive.

Mint. Unul singur.

Cum cate? 3 in pula mea.

Bun. Blogul a devint mult (mult, mult, mult) prea personal. This has to stop. Asa ca, pana la noi ordine,  it’s rebranding.

Brb.

Ce lung e drumul inapoi..

Te-ai trezit usor mahmura.

Iti dai seama vag cat de mult ai dormit, dar nu te intereseaza. Incerci sa te uiti la telefon sa vezi cat e ceasul, dar nu se aprinde. 2 minute mai taziu iti dai seama ca e inchis. Nu stii de cand, nu prea conteaza oricum.. Nu avea cine sa te caute si stii bine asta.

Te ridici din pat zgomotos. Realizezi ce anapoda ti-ai pus pijamaua. Nu te intereseaza, nu are cine sa te vada. Iti iei hainele in brate si te duci la baie. Te freci la ochi ca sa vezi mai bine. Eviti sa dai drumul la apa pentru ca e rece. Te speli greoi, te imbraci la fel. Oricum stii ca nu te asteapta nimeni nicaieri. Ti-e lene sa casti. Doar un lucru iti mai trece prin cap. O fractiune de secunda, constant. El. Stii vag ce face, incerci sa iti amintesti daca ti-a spus unde e sau orice alt detaliu. Nu reusesti. Te intrebi cu cine e. E dimineata, te rogi sa nu se fi trezit cu.. ea. Te trece un fior, ametesti un pic. Iti revii. Nu-l mai intereseaza. Te intorci inapoi in camera, la fel de zgomotos cum ai plecat. Iti iei putinele lucruri si pleci. Speri sa te fi cautat. Ce lung e drumul inapoi..

Ti-aduci aminte de tot si iti inchipui cum e El acum. Iti amintesti cum te striga.. Erai ‘copila’ pentru el. Acum iti imaginezi cum ii spune ei asa. Cum o tine pe ea in brate asa cum o obisnuia, in loc sa te tina pe tine. Ii zambeste ei, pe tine te uraste. Ar vrea sa te uite, sa te stearga complet din prezentul si viitorului lui. Mai dureros este ca si din trecut. Ai vrea sa fii langa el, sa beti un vin fiert si sa schimbati ceva priviri. Da.. ti-e dor de cum te privea. Mereu iti inchipuiai ce vede in ochii tai. O data ai crezut ca vede culoarea verde, iar alta data ai crezut ca priveste fericirea. Cu toate astea, mai mereu zambeai cand iti inchipuiai ca vede fundul capului. Te intreba curios ‘Whaaaat?’, dar tu ii raspundeai fericita, cu ochii mari si umezi, muscandu-ti usor buzele ‘Nimic’. Si il sarutai, si il luai in brate. Acum stai si te intrebi ce vede cand se uita la ea. Nu-i vede fundul capului, probabil e mai inteligenta ca tine. Ti-amintesti cum aveti glumele alea fara sens. Da, ma, fara sens. Dar erau ale voastre,ma . Si radeati mereu la ele, si mereu din plans dadeati in ras, si mereu si mereu si mereu. Te intrebi ce il amuza acum. Sau daca tie ti-ar placea de ea, daca te-ar face sa zambesti. Stii bine ca tu erai mereu fericita alaturi de el. Niciodata n-ai avut astampar, ai avut glume de cacat, ai facut lucruri naspa. Te doare. Mereu ti-a fost teama ca o sa se termine candva si intr-un mod nu tocmai placut. Da, de ce ti-e teama, nu scapi. Si ai dat-o-n bara. Si te gandesti ca toate clipele alea in care erati doar voi doi se transforma acum in amintiri noi pentru el, clipe noi, alaturi de ea de data asta. Te cutremuri cand ti-l inchipui langa ea – care desi nu stii cum arata, o vezi in mii de feluri. Il vezi cum o mangaie, cum o atinge.. cum i se da. O lacrima iti curge pe obraz. Se face verde si traversezi. Ajungi acasa. Ma rog.. Unde stai, adica.

Da, erai mahmura. Nu mai esti. Prea lung a fost drumul. Fraiero.

A drop of colour.

iSmiler v3.0

Cred ca era si timpul.

PS. E inca primavara.

intro

Mno, saraca miu… Distrusa de singuratate, mi’a cerut, disperata, ajutoru’. Asa c’o sa’i tin de urat. Si’o sa scrie si ea mai mult.

Iar voi sa ma scoateti la o bere!

Almost flushed away.

Meh.. Not damnedly impressed.

Craciunu’.. O trecut cum o trecut. Revelionul – cum nu se poate mai bine.
Ce a ramas? Mai nimic. Vreo doua zile amarate de vacanta ratacite pe aici. Ce altceva a mai ramas? Frig. Al naibii de frig. Parca si niste zapada ( da, frate, da! eu nu eram prin zona cand s`a produs treaba cu zapada, dar am avut ghinionul de pe lume sa fiu nevoita sa ma intorc pe 3, cand trenurile se certasera cu Gara de Nord ).
Ma gandesc cu oroare ca incepe scoala, iar eu inca nu mi`am terminat ce aveam pe lista de “to-do” din vacanta asta. Bine, nu ma plang. Zau. A fost o vacanta geniala. Poate prea geniala, fie vorba intre noi.

Am schimbat tema, asa.. mai.. “back to black” ), caci treaba cu Craciunu’ parca nu`si mai avea locul. Apropo, s`ar putea sa am o mica surpriza pentru voi, asa ca – deh – tineti`mi pumnii. Ii timpu’ pentru ceva culoare pe aici.

Stay tunned.