E timp pentru toate?

Nu o data si nu doar prin dreptul urechilor mele a trecut clasicul “Toate la timpul lor”.

O sintagma relativ utopica, avand in vedere ca tocmai ce am trecut de secolul vitezei. Sa fi venit acum timpul pentru noi, timpul sa ne cunoastem si sa ne implinim?

Timpul este, teoretic, nemarginit, fara cap si fara coada. Sa fie vorba de un cerc? Un cerc al evenimentelor cum e cercul trigonometric? Daca la momentul 0 ne-am ratat sansa, Timpul o sa aiba timp dupa ce face intreaga tura, de 2Π ? Sau se presupune ca noi ar trebui, prin indescifrabile calcule cu tangente, sinusuri si cosinusuri, sa ajunge intr-un punct in fata Timpului si sa il asteptam? Si daca da, cam cat timp ne-ar trebui?

Oare avem sufiecienta energie, intuitie si rabdare sa le facem pe toate la timp ? Adica, ceasul biologic ne permite asta? Sau se leaga si asta de noroc, destin si bunul Dumnezeu? Deci practic Timpul asta e mana-n mana cu big boşii ?

In conditiile in care societatea e construita din agitatie, cunoastere, avutie si (ne)fericire, mai are Timpul timp si pentru noi?